nuuuu!!! era noul meu prieten :D mi-a tinut companie pe tot parcusul sedintelor foto si mai statea si in cadru :)) si apropo de radu sper sa ramana cat mai repede fara puncte...
merci vio... numa catel nu m-a facut nimeni pana acum... sau era vorba de feri?? P.S. buna incadrarea, bravo ca ai avut inspiratia sa lasi cainele acolo
Ce mi se pare mie ametitor e ca in fotografia asta sunt doi oameni supertari in domeniu si toata lumea vorbeste despre caine:) E fix ca in bancul cu "Mergem in Irak sa omoram 2 milioane de irakieni si-o biciclista blonda!-Dar de ce o biciclista blonda?-Vezi ma, ca, nu-i pasa nimanui de 2 milioane de irakieni". Sunt carcotas, eu am intitulat-o cainele lui Shiva.:)
Imponderabil Erau primele zile ale verii și parcul era încă destul de gol. Acolo există un loc în care nu pătrunde ceea ce se numește în mod normal realitate, adică aia despre care se vorbește la știri sau despre care s-ar putea bârfi. Nu este o știri zborul unui bondar și e greu să bârfești o petală de trandafir prinsă într-o plasă de păianjen. Un gând: parcul e locul în care nimic nu e bătut în cuie. Nici măcar băncile. Nici măcar durerile de șale ale bătrânilor sau zâmbetele copiilor. Parcul, de fapt, este un emulator imperfect al unor păduri. Acum câteva secole, pe aici era pădure și, când vezi câte o groapă în asfalt, îți dai seama ce câmp ascundem, de fapt. Nu spun că e rău, nu sunt vreun antiprogresist care plânge după scorburi și peșteri. În mijlocul acestui mic loc liniștit era ea. Întotdeauna există o ea. Arhetipală. Adică, pe scurt, coborâse acolo de undeva de prin imaginația mea. La drept vorbind, femeile arhetipale nu-s neapărat prințese, actrițe, modele sau cântărețe, do
Buna, Nu stiu daca vreodata voi fi un fotograf in adevaratul sens al cuvantului. Stiu doar ca, inainte sa descopar fotografia, lumea era gri, urata si murdara, suprapopulata de fiinte egoiste si fara vreun sens. Sarisera prea repede gardul dinspre gradina Raiului incoace....sau asa-ceva. De cand am descoperit -recent- fotografia ca pe o arta, fiecare detaliu al acestei lumi mi se pare extraordinar. Nu mai vad lucruri, ci lumini, umbre, unghiuri, iar locurile pe langa care treceam fara sa-mi pese sunt acum absolut minunate. E soare? Excelent! Ploua? Superb! Ninge? Extraordinar! Toate sunt oportunitati sa descopar lumea, asemeni unui copil care abia invata ce sunt obiectele din jurul lui folosindu-si toate simturile. Nu stiu daca vreodata voi fi un fotograf, in adevaratul sens al cuvantului. Dar, de cand am inceput sa ma ocup de asta, pur si simplu, am inteles doua lucruri. Primul dintre ele e acela ca, pana acum, ochii mei au fost aproape complet inchisi. Al doilea este ca toate cate me
daca mai pune ala (radu) un punct, ii sparg fazta!, pot, credeti-ma! iar mi-a stricat cheful! revin, iarta-ma...
RăspundețiȘtergereEu nu am reusit a da o semnificatie punctului; esti sigura ca inseamna ceva de rau?
RăspundețiȘtergerePoate e doar un punct ...de vedere.
nuuuu!!! era noul meu prieten :D mi-a tinut companie pe tot parcusul sedintelor foto si mai statea si in cadru :)) si apropo de radu sper sa ramana cat mai repede fara puncte...
RăspundețiȘtergereuite si catelul fotograf :))
RăspundețiȘtergeremerci vio... numa catel nu m-a facut nimeni pana acum... sau era vorba de feri??
RăspundețiȘtergereP.S. buna incadrarea, bravo ca ai avut inspiratia sa lasi cainele acolo
tare.
RăspundețiȘtergere...mda ..!
RăspundețiȘtergerenu nu nuu:))
RăspundețiȘtergerecateleul din dreapta jos
Ce mi se pare mie ametitor e ca in fotografia asta sunt doi oameni supertari in domeniu si toata lumea vorbeste despre caine:) E fix ca in bancul cu "Mergem in Irak sa omoram 2 milioane de irakieni si-o biciclista blonda!-Dar de ce o biciclista blonda?-Vezi ma, ca, nu-i pasa nimanui de 2 milioane de irakieni".
RăspundețiȘtergereSunt carcotas, eu am intitulat-o cainele lui Shiva.:)