Câinele lu' Shiva?

Nenea cu multe brate, cum se cheama chestia aia de care se leaga aparatul foto? A, stai ca stiu: ham!

Comentarii

  1. Cana cu Cirese15 noiembrie 2009 la 23:08

    daca mai pune ala (radu) un punct, ii sparg fazta!, pot, credeti-ma! iar mi-a stricat cheful! revin, iarta-ma...

    RăspundețiȘtergere
  2. Razvan Dragoi15 noiembrie 2009 la 23:23

    Eu nu am reusit a da o semnificatie punctului; esti sigura ca inseamna ceva de rau?
    Poate e doar un punct ...de vedere.

    RăspundețiȘtergere
  3. Akasha15 noiembrie 2009 la 23:54

    nuuuu!!! era noul meu prieten :D mi-a tinut companie pe tot parcusul sedintelor foto si mai statea si in cadru :)) si apropo de radu sper sa ramana cat mai repede fara puncte...

    RăspundețiȘtergere
  4. vio16 noiembrie 2009 la 12:14

    uite si catelul fotograf :))

    RăspundețiȘtergere
  5. bogudan16 noiembrie 2009 la 14:00

    merci vio... numa catel nu m-a facut nimeni pana acum... sau era vorba de feri??
    P.S. buna incadrarea, bravo ca ai avut inspiratia sa lasi cainele acolo

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim16 noiembrie 2009 la 14:00

    tare.

    RăspundețiȘtergere
  7. francisc vaida18 noiembrie 2009 la 06:23

    ...mda ..!

    RăspundețiȘtergere
  8. vio18 noiembrie 2009 la 20:50

    nu nu nuu:))
    cateleul din dreapta jos

    RăspundețiȘtergere
  9. Razvan Dragoi19 noiembrie 2009 la 09:41

    Ce mi se pare mie ametitor e ca in fotografia asta sunt doi oameni supertari in domeniu si toata lumea vorbeste despre caine:) E fix ca in bancul cu "Mergem in Irak sa omoram 2 milioane de irakieni si-o biciclista blonda!-Dar de ce o biciclista blonda?-Vezi ma, ca, nu-i pasa nimanui de 2 milioane de irakieni".
    Sunt carcotas, eu am intitulat-o cainele lui Shiva.:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pentru cei care au dubii ca învaţă să fotografieze

A fost odată în China o familie săracă. Strângându-şi toate resursele, părinţii au reuşit totuşi să-şi încredinţeze unicul fiu, în vârstă de numai câţiva anişori, unui maestru Shaolin să-l înveţe arta luptei. Maestrul l-a luat la el şi i-a arătat un cazan imens, de bronz. Cazanul era cu mult mai mare decât băieţelul. I-a dat un fel de ibric şi i-a spus: -Cam la un kilometru de aici este un râu. Ia apă cu ibricul ăsta, umple cazanul şi, când ai terminat, vino la mine. Învăţăcelul a muncit enorm până să umple cazanul cu ibricul, apoi s-a dus la mestru: -Am terminat! -Bun, acum intră în cazan şi, lovind-o cu palmele, împrăştie apa peste tot. Aşa a făcut. Vreme de 3 ani. În fiecare zi. Se ducea, umplea cazanul, apoi risipea apa atât de greu obţinută.Bietul băieţel plângea pe ascuns. Ceilalţi, prin curte, învăţau lovituri, gărzi, mişcări, într-un cuvânt învăţau să lupte. El ştia doar să umple şi să golească un cazan! După 3 ani, i s-a dat o permisie, să-şi vadă familia. Părinţii au făcut un...
Citiți mai multe