Lomografie (Sony Cybershot W290)


Din masina,
pe ceaţă.

Comentarii

  1. Razvan Dragoi9 noiembrie 2009 la 07:53

    Doar placere. Doar lumină. Nicio regula. Un joc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cana cu Cirese9 noiembrie 2009 la 08:57

    daca nu ar fi fost semnele de circulatie ar fi fost o fotografie monotona (in culori si elemente), cu ele insa, devine vesela, simpatica, cu sens... adica, mie-mi place, chiar foarte mult.
    ps - nu e ea f ok, avand in vedere ca pica foisorul pe spate, dar ctot imi place :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Raluca I.A.9 noiembrie 2009 la 09:20

    Foarte frumoasa. Raluca Ioana Agasanu, grupa 101, http://ralucaagasanu.blogspot.com.

    RăspundețiȘtergere
  4. Razvan Dragoi9 noiembrie 2009 la 11:53

    Multumesc!
    Nici macar nu m-am gandit ca ar putea starni vreo reactie apta sa determine un comentariu.
    Am folosit principiul point-and-shoot: am vazut, mi-a placut, am ochit, am tras.E mai mult un joc, in ideea -pe care mi-a transmis-o o persoana mult mai inteleapta decat mine- ca lumea se savureaza.
    Inca o data, multumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  5. Unknown10 noiembrie 2009 la 00:00

    asta este intradevar o lomografie, nu incape nici un dubiu
    ce sa spun
    se vede frumos foisorul de foc noaptea

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pentru cei care au dubii ca învaţă să fotografieze

A fost odată în China o familie săracă. Strângându-şi toate resursele, părinţii au reuşit totuşi să-şi încredinţeze unicul fiu, în vârstă de numai câţiva anişori, unui maestru Shaolin să-l înveţe arta luptei. Maestrul l-a luat la el şi i-a arătat un cazan imens, de bronz. Cazanul era cu mult mai mare decât băieţelul. I-a dat un fel de ibric şi i-a spus: -Cam la un kilometru de aici este un râu. Ia apă cu ibricul ăsta, umple cazanul şi, când ai terminat, vino la mine. Învăţăcelul a muncit enorm până să umple cazanul cu ibricul, apoi s-a dus la mestru: -Am terminat! -Bun, acum intră în cazan şi, lovind-o cu palmele, împrăştie apa peste tot. Aşa a făcut. Vreme de 3 ani. În fiecare zi. Se ducea, umplea cazanul, apoi risipea apa atât de greu obţinută.Bietul băieţel plângea pe ascuns. Ceilalţi, prin curte, învăţau lovituri, gărzi, mişcări, într-un cuvânt învăţau să lupte. El ştia doar să umple şi să golească un cazan! După 3 ani, i s-a dat o permisie, să-şi vadă familia. Părinţii au făcut un...
Citiți mai multe