A fost odată în China o familie săracă. Strângându-şi toate resursele, părinţii au reuşit totuşi să-şi încredinţeze unicul fiu, în vârstă de numai câţiva anişori, unui maestru Shaolin să-l înveţe arta luptei. Maestrul l-a luat la el şi i-a arătat un cazan imens, de bronz. Cazanul era cu mult mai mare decât băieţelul. I-a dat un fel de ibric şi i-a spus: -Cam la un kilometru de aici este un râu. Ia apă cu ibricul ăsta, umple cazanul şi, când ai terminat, vino la mine. Învăţăcelul a muncit enorm până să umple cazanul cu ibricul, apoi s-a dus la mestru: -Am terminat! -Bun, acum intră în cazan şi, lovind-o cu palmele, împrăştie apa peste tot. Aşa a făcut. Vreme de 3 ani. În fiecare zi. Se ducea, umplea cazanul, apoi risipea apa atât de greu obţinută.Bietul băieţel plângea pe ascuns. Ceilalţi, prin curte, învăţau lovituri, gărzi, mişcări, într-un cuvânt învăţau să lupte. El ştia doar să umple şi să golească un cazan! După 3 ani, i s-a dat o permisie, să-şi vadă familia. Părinţii au făcut un...
fotografia asta imi place foarte mult
RăspundețiȘtergerecopilul din imagine infatiseaza o stare extraordinara
Mie mi se pare cel mai frumos subiect de fotografiat: nu stiu sa "stea la poza", deci nu poate fi nimic trucat, arata excelent in orice pozitie sau situatie (plang, rad, se joaca, stau seriosi - nu conteaza) si, dincolo de orice, eu cred ca sunt mai fotogenici decat orice top-model:)
RăspundețiȘtergereMultumesc,
Razvan
ce dulce este !!!
RăspundețiȘtergereE unul din sufletele alea mici pe care, cand le vezi, nu-ti mai trebuie nimic.
RăspundețiȘtergere