Imponderabil Erau primele zile ale verii și parcul era încă destul de gol. Acolo există un loc în care nu pătrunde ceea ce se numește în mod normal realitate, adică aia despre care se vorbește la știri sau despre care s-ar putea bârfi. Nu este o știri zborul unui bondar și e greu să bârfești o petală de trandafir prinsă într-o plasă de păianjen. Un gând: parcul e locul în care nimic nu e bătut în cuie. Nici măcar băncile. Nici măcar durerile de șale ale bătrânilor sau zâmbetele copiilor. Parcul, de fapt, este un emulator imperfect al unor păduri. Acum câteva secole, pe aici era pădure și, când vezi câte o groapă în asfalt, îți dai seama ce câmp ascundem, de fapt. Nu spun că e rău, nu sunt vreun antiprogresist care plânge după scorburi și peșteri. În mijlocul acestui mic loc liniștit era ea. Întotdeauna există o ea. Arhetipală. Adică, pe scurt, coborâse acolo de undeva de prin imaginația mea. La drept vorbind, femeile arhetipale nu-s neapărat prințese, actrițe, modele sau cântărețe...
fotografia asta imi place foarte mult
RăspundețiȘtergerecopilul din imagine infatiseaza o stare extraordinara
Mie mi se pare cel mai frumos subiect de fotografiat: nu stiu sa "stea la poza", deci nu poate fi nimic trucat, arata excelent in orice pozitie sau situatie (plang, rad, se joaca, stau seriosi - nu conteaza) si, dincolo de orice, eu cred ca sunt mai fotogenici decat orice top-model:)
RăspundețiȘtergereMultumesc,
Razvan
ce dulce este !!!
RăspundețiȘtergereE unul din sufletele alea mici pe care, cand le vezi, nu-ti mai trebuie nimic.
RăspundețiȘtergere