Imponderabil Erau primele zile ale verii și parcul era încă destul de gol. Acolo există un loc în care nu pătrunde ceea ce se numește în mod normal realitate, adică aia despre care se vorbește la știri sau despre care s-ar putea bârfi. Nu este o știri zborul unui bondar și e greu să bârfești o petală de trandafir prinsă într-o plasă de păianjen. Un gând: parcul e locul în care nimic nu e bătut în cuie. Nici măcar băncile. Nici măcar durerile de șale ale bătrânilor sau zâmbetele copiilor. Parcul, de fapt, este un emulator imperfect al unor păduri. Acum câteva secole, pe aici era pădure și, când vezi câte o groapă în asfalt, îți dai seama ce câmp ascundem, de fapt. Nu spun că e rău, nu sunt vreun antiprogresist care plânge după scorburi și peșteri. În mijlocul acestui mic loc liniștit era ea. Întotdeauna există o ea. Arhetipală. Adică, pe scurt, coborâse acolo de undeva de prin imaginația mea. La drept vorbind, femeile arhetipale nu-s neapărat prințese, actrițe, modele sau cântărețe...
Rata, rata, ratisoara... Am uitat poezia. Sunt nostime fotografiile tale. Raluca Ioana Agasanu, grupa 101, http://ralucaagasanu.blogspot.com.
RăspundețiȘtergereP.S. Nu te supara pentru cuvantul nostime, dar eu nu fac decat comentarii pozitive, iar asta inseamna ca este pozitiv, iar daca ceva nu-mi spune nimic, nu scriu nimic.
Multumesc!
RăspundețiȘtergereEra mai bun un teleobiectiv, dar am fotografiat cu un 50mm 1:4 G, deci obiectiv fix. E miscata, dar mie mi-a placut.
Multumesc inca o data!
Razvan Dragoi Grupa 105