Buna, Nu stiu daca vreodata voi fi un fotograf in adevaratul sens al cuvantului. Stiu doar ca, inainte sa descopar fotografia, lumea era gri, urata si murdara, suprapopulata de fiinte egoiste si fara vreun sens. Sarisera prea repede gardul dinspre gradina Raiului incoace....sau asa-ceva. De cand am descoperit -recent- fotografia ca pe o arta, fiecare detaliu al acestei lumi mi se pare extraordinar. Nu mai vad lucruri, ci lumini, umbre, unghiuri, iar locurile pe langa care treceam fara sa-mi pese sunt acum absolut minunate. E soare? Excelent! Ploua? Superb! Ninge? Extraordinar! Toate sunt oportunitati sa descopar lumea, asemeni unui copil care abia invata ce sunt obiectele din jurul lui folosindu-si toate simturile. Nu stiu daca vreodata voi fi un fotograf, in adevaratul sens al cuvantului. Dar, de cand am inceput sa ma ocup de asta, pur si simplu, am inteles doua lucruri. Primul dintre ele e acela ca, pana acum, ochii mei au fost aproape complet inchisi. Al doilea este ca toate cate me
Rata, rata, ratisoara... Am uitat poezia. Sunt nostime fotografiile tale. Raluca Ioana Agasanu, grupa 101, http://ralucaagasanu.blogspot.com.
RăspundețiȘtergereP.S. Nu te supara pentru cuvantul nostime, dar eu nu fac decat comentarii pozitive, iar asta inseamna ca este pozitiv, iar daca ceva nu-mi spune nimic, nu scriu nimic.
Multumesc!
RăspundețiȘtergereEra mai bun un teleobiectiv, dar am fotografiat cu un 50mm 1:4 G, deci obiectiv fix. E miscata, dar mie mi-a placut.
Multumesc inca o data!
Razvan Dragoi Grupa 105