Autoportret cu lumina


Comentarii

  1. Raluca I.A.1 noiembrie 2009 la 10:34

    Excelenta ideea de a te ascunde in desen. Excelenta. Eu am aflat de photoscape abia aseara si am fost fascinata de el nu mai vazand tutorialul pe video youtube. Cred ca esenta temei a fost alta: transcenderea aspectului fizic pentru a arata ceea ce porti in suflet. La mine negarea s-a manifestat altfel: mi-am pus masca, o masca ca la teatru nu pentru ca imi place sa fotografiez actori interpretand un rol, ci pentru a-mi ascunde durerea ca inca ma aflu in Romania, cand ar fi trebuit sa ma aflu ACASA, acasa intre oameni calzi, in alta tara, cu o clima mai calda. In seara aceasta imi voi dezvalui lumea, lumea mea calda, pe blog, dupa ce ma voi intoarce de la expozitie. Raluca Ioana Agasanu, http: ralucaagasanu.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  2. Razvan Dragoi1 noiembrie 2009 la 11:00

    Multumesc!

    Exact asta am si incercat sa fac, sa arat ceva din sufletul meu, nu sa demonstrez ca am aparat cu 'jde megapixeli si ce mare fotomodel sunt eu. Singura intrebare fara raspuns: m-am ascuns in desen sau dimpotriva?:)


    Multumesc frumos,
    Razvan

    RăspundețiȘtergere
  3. Unknown2 noiembrie 2009 la 17:08

    nu stiu ce sa zic
    fiecare vede in felul lui
    eu nu as fi utilizat acest filtru

    RăspundețiȘtergere
  4. Razvan Dragoi3 noiembrie 2009 la 08:34

    Si eu am avut mari dileme.Insa am vrut sa fac altceva, sa creez o fotografie doar din sugestie, din lumina, nu una clasica.
    Inca nu mi-e deloc clar daca am reusit sa fac asta sau doar am stricat o fotografie si atat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pentru cei care au dubii ca învaţă să fotografieze

A fost odată în China o familie săracă. Strângându-şi toate resursele, părinţii au reuşit totuşi să-şi încredinţeze unicul fiu, în vârstă de numai câţiva anişori, unui maestru Shaolin să-l înveţe arta luptei. Maestrul l-a luat la el şi i-a arătat un cazan imens, de bronz. Cazanul era cu mult mai mare decât băieţelul. I-a dat un fel de ibric şi i-a spus: -Cam la un kilometru de aici este un râu. Ia apă cu ibricul ăsta, umple cazanul şi, când ai terminat, vino la mine. Învăţăcelul a muncit enorm până să umple cazanul cu ibricul, apoi s-a dus la mestru: -Am terminat! -Bun, acum intră în cazan şi, lovind-o cu palmele, împrăştie apa peste tot. Aşa a făcut. Vreme de 3 ani. În fiecare zi. Se ducea, umplea cazanul, apoi risipea apa atât de greu obţinută.Bietul băieţel plângea pe ascuns. Ceilalţi, prin curte, învăţau lovituri, gărzi, mişcări, într-un cuvânt învăţau să lupte. El ştia doar să umple şi să golească un cazan! După 3 ani, i s-a dat o permisie, să-şi vadă familia. Părinţii au făcut un...
Citiți mai multe