Buna, Nu stiu daca vreodata voi fi un fotograf in adevaratul sens al cuvantului. Stiu doar ca, inainte sa descopar fotografia, lumea era gri, urata si murdara, suprapopulata de fiinte egoiste si fara vreun sens. Sarisera prea repede gardul dinspre gradina Raiului incoace....sau asa-ceva. De cand am descoperit -recent- fotografia ca pe o arta, fiecare detaliu al acestei lumi mi se pare extraordinar. Nu mai vad lucruri, ci lumini, umbre, unghiuri, iar locurile pe langa care treceam fara sa-mi pese sunt acum absolut minunate. E soare? Excelent! Ploua? Superb! Ninge? Extraordinar! Toate sunt oportunitati sa descopar lumea, asemeni unui copil care abia invata ce sunt obiectele din jurul lui folosindu-si toate simturile. Nu stiu daca vreodata voi fi un fotograf, in adevaratul sens al cuvantului. Dar, de cand am inceput sa ma ocup de asta, pur si simplu, am inteles doua lucruri. Primul dintre ele e acela ca, pana acum, ochii mei au fost aproape complet inchisi. Al doilea este ca toate cate me
fotografia asta imi place foarte mult
RăspundețiȘtergerecopilul din imagine infatiseaza o stare extraordinara
Mie mi se pare cel mai frumos subiect de fotografiat: nu stiu sa "stea la poza", deci nu poate fi nimic trucat, arata excelent in orice pozitie sau situatie (plang, rad, se joaca, stau seriosi - nu conteaza) si, dincolo de orice, eu cred ca sunt mai fotogenici decat orice top-model:)
RăspundețiȘtergereMultumesc,
Razvan
ce dulce este !!!
RăspundețiȘtergereE unul din sufletele alea mici pe care, cand le vezi, nu-ti mai trebuie nimic.
RăspundețiȘtergere