Ne uitam la desene animate....


Atitudini

Comentarii

  1. francisc vaida11 martie 2010 la 09:50

    felicitari...!

    ps. fac un tur al Clasei de fotografie dupa absolvire ..vreau sa vad cine posteaza zilnic ...sa stiu cine mai este interesat de FOTOGRAFIE pe blogul propriu ..!
    sursa metodologica lista lu' MARCEL

    RăspundețiȘtergere
  2. Empathic28 decembrie 2010 la 13:12

    Razvan! te citesc si-mi place! tocmai d-aia te invit alaturi de noi pe Rocada! http://www.poezierocada.ning.com/ acolo sunt unul din administratorii de site si m-as bucura daca ai accepta invitatia! Sarbatori fericite! ana david

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pentru cei care au dubii ca învaţă să fotografieze

A fost odată în China o familie săracă. Strângându-şi toate resursele, părinţii au reuşit totuşi să-şi încredinţeze unicul fiu, în vârstă de numai câţiva anişori, unui maestru Shaolin să-l înveţe arta luptei. Maestrul l-a luat la el şi i-a arătat un cazan imens, de bronz. Cazanul era cu mult mai mare decât băieţelul. I-a dat un fel de ibric şi i-a spus: -Cam la un kilometru de aici este un râu. Ia apă cu ibricul ăsta, umple cazanul şi, când ai terminat, vino la mine. Învăţăcelul a muncit enorm până să umple cazanul cu ibricul, apoi s-a dus la mestru: -Am terminat! -Bun, acum intră în cazan şi, lovind-o cu palmele, împrăştie apa peste tot. Aşa a făcut. Vreme de 3 ani. În fiecare zi. Se ducea, umplea cazanul, apoi risipea apa atât de greu obţinută.Bietul băieţel plângea pe ascuns. Ceilalţi, prin curte, învăţau lovituri, gărzi, mişcări, într-un cuvânt învăţau să lupte. El ştia doar să umple şi să golească un cazan! După 3 ani, i s-a dat o permisie, să-şi vadă familia. Părinţii au făcut un...
Citiți mai multe