luni, 9 noiembrie 2009

Pentru cei care au dubii ca învaţă să fotografieze

A fost odată în China o familie săracă. Strângându-şi toate resursele, părinţii au reuşit totuşi să-şi încredinţeze unicul fiu, în vârstă de numai câţiva anişori, unui maestru Shaolin să-l înveţe arta luptei. Maestrul l-a luat la el şi i-a arătat un cazan imens, de bronz. Cazanul era cu mult mai mare decât băieţelul. I-a dat un fel de ibric şi i-a spus:
-Cam la un kilometru de aici este un râu. Ia apă cu ibricul ăsta, umple cazanul şi, când ai terminat, vino la mine.
Învăţăcelul a muncit enorm până să umple cazanul cu ibricul, apoi s-a dus la mestru:
-Am terminat!
-Bun, acum intră în cazan şi, lovind-o cu palmele, împrăştie apa peste tot.
Aşa a făcut. Vreme de 3 ani. În fiecare zi. Se ducea, umplea cazanul, apoi risipea apa atât de greu obţinută.Bietul băieţel plângea pe ascuns. Ceilalţi, prin curte, învăţau lovituri, gărzi, mişcări, într-un cuvânt învăţau să lupte. El ştia doar să umple şi să golească un cazan!
După 3 ani, i s-a dat o permisie, să-şi vadă familia. Părinţii au făcut un ospăţ, punând cele mai bune bucate pe o masă din lemn de stejar masiv. O masă extrem de groasă şi de puternică, a fost cărată afară de cei mai puternici bărbaţi.
Tatăl său l-a aşezat în capul mesei şi, la un moment dat, a spus:
-Şi acum, fiul meu ne va arăta ce înseamnă să ştii să lupţi!
Copilul nu a mai putut răbda. A urlat:
-Dar n-am învăţat NIMIC! şi urlând, a lovit masa aceea care nu putea fi cărată decât de mai mulţi bărbaţi vânjoşi.
Iar masa cea groasă, din stejar masiv, s-a făcut ţăndări.

Nu e de spus decât că, după mine, suntem exact în locul potrivit.
În ceea ce mă priveşte, am de învăţat de la toată lumea şi mă înclin cu respect în faţa artistului din voi!

3 comentarii: