Cand timpul nu are rabdare
Timpul e -in general vorbind- o afacere proasta. Se termina repede, iti scapa prin gaurile buzunarelor, se umple de praf si incep sa cada amintirile din el....E ca un cufar vechi, in care pui ceva si uiti de el, apoi redescoperi cu placere nimicurile din vechea lada. Printre casa si spitale, in momentul cand timpul mai gaseste ceva rabdare pentru mine, fac fotografii. Cioburi de prezent. Tresariri de orgoliu ale realitatii. Nimicuri intr-o lada de pe vremuri. Asa ca noua mea deviza ar putea fi una de genul: "Cand timpul nu mai are rabdare cu tine, fotografiaza-l!" Suntem insa in tara in care frunza este brand, sloganul e profesiune de credinta, viata e un citat...Asa ca inchei, inainte ca timpul in sine sa ma auda si sa devina doar o suita de fotografii.
