Old Photo


Nikon: D300S
Obiectiv: 50mm 1,4 G
Timp: 1/10s
Diafragma: f1/6
ISO: 200
Balans de alb: Auto
Masurare: centru evaluativ
Mod Program
Editata cu Photoscape, Gimp si Helicon Filter

Comentarii

  1. Unknown7 decembrie 2009 la 20:38

    foarte frumos da filtrul folosit pentru aceasta imagine

    RăspundețiȘtergere
  2. Razvan Dragoi7 decembrie 2009 la 23:47

    Multumesc!
    Am folosit Photoscape- Antique Photo

    RăspundețiȘtergere
  3. Cana cu Cirese11 decembrie 2009 la 17:52

    zi-ne si noua ceva despre foto plz! as comenta mai usor... interesanta, in momentul adta1

    RăspundețiȘtergere
  4. Razvan Dragoi14 decembrie 2009 la 10:51

    Portretul e al unui amic, am vrut sa transmit starea lui din momentul acela si am incercat 3 variante: cea originala, color, nu-mi spunea prea multe, adica imi parea cumva o fotografie ca alte mii de fotografii. Varianta in alb-negru mi s-a parut ca nu reda exact ceea ce am vrut eu si atunci am recurs la varianta aceasta antichizata, incercand sa sugerez intrucatva ca ma aflam in fatza unui cunoscator in domeniul pasiunii noastre comune. In ciuda faptului ca diferenta de varsta intre mine si el e insesizabila, diferenta de cunoastere e mare. Am incercat sa sugerez si asta folosind varianta "old photo".

    Multumesc,
    Razvan

    RăspundețiȘtergere
  5. Cana cu Cirese15 decembrie 2009 la 21:04

    da! mi se pare ca ai avut o idee excelenta! este o fotografie noua cu un prieten vechi, are sens! foarte placut efectul "old photo" in cazul acesta! mie-mi place :) mult :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Imponderabil Erau primele zile ale verii și parcul era încă destul de gol. Acolo există un loc în care nu pătrunde ceea ce se numește în mod normal realitate, adică aia despre care se vorbește la știri sau despre care s-ar putea bârfi. Nu este o știri zborul unui bondar și e greu să bârfești o petală de trandafir prinsă într-o plasă de păianjen. Un gând: parcul e locul în care nimic nu e bătut în cuie. Nici măcar băncile. Nici măcar durerile de șale ale bătrânilor sau zâmbetele copiilor. Parcul, de fapt, este un emulator imperfect al unor păduri. Acum câteva secole, pe aici era pădure și, când vezi câte o groapă în asfalt, îți dai seama ce câmp ascundem, de fapt. Nu spun că e rău, nu sunt vreun antiprogresist care plânge după scorburi și peșteri.  În mijlocul acestui mic loc liniștit era ea. Întotdeauna există o ea. Arhetipală. Adică, pe scurt, coborâse acolo de undeva de prin imaginația mea. La drept vorbind, femeile arhetipale nu-s neapărat prințese, actrițe, modele sau cântărețe, do
Citiți mai multe

De ce fac fotografii?

Buna, Nu stiu daca vreodata voi fi un fotograf in adevaratul sens al cuvantului. Stiu doar ca, inainte sa descopar fotografia, lumea era gri, urata si murdara, suprapopulata de fiinte egoiste si fara vreun sens. Sarisera prea repede gardul dinspre gradina Raiului incoace....sau asa-ceva. De cand am descoperit -recent- fotografia ca pe o arta, fiecare detaliu al acestei lumi mi se pare extraordinar. Nu mai vad lucruri, ci lumini, umbre, unghiuri, iar locurile pe langa care treceam fara sa-mi pese sunt acum absolut minunate. E soare? Excelent! Ploua? Superb! Ninge? Extraordinar! Toate sunt oportunitati sa descopar lumea, asemeni unui copil care abia invata ce sunt obiectele din jurul lui folosindu-si toate simturile. Nu stiu daca vreodata voi fi un fotograf, in adevaratul sens al cuvantului. Dar, de cand am inceput sa ma ocup de asta, pur si simplu, am inteles doua lucruri. Primul dintre ele e acela ca, pana acum, ochii mei au fost aproape complet inchisi. Al doilea este ca toate cate me
Citiți mai multe