sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Ucenicul fotograf

Am fost la primul meu botez in calitate de ucenic fotograf.Pe cand eram de partea cealalta a obiectivului, aveam o anume superioritate condescendenta pentru "pozari"...fac si ei un ban cinstit, parca maaaaare lucru e sa apesi pe un buton.Sigur, pe vremea aia pentru mine diafragma era un muschi, portretul se incadra fix in centru si era important sa se vada ce era in spate, cat mai mult, iar in histograma nu credeam mai tare decat in ghicitul in cafea (mint, nici nu stiu daca puteam pronunta histograma, cafea puteam spune la orice ora).
Am fost insa la botez. Eu si Nikonul din dotare. Fusesem chemat de bunica vedetei, care, cand a auzit ca fac un curs de fotografie a dedus -culmea, corect!- ca as putea detine un aparat oarecum din domeniu. Curaj, 2 baterii incarcate, cardurile formatate, o compacta de back-up si o cruce mare facuta la intrarea in biserica erau armele mele,nu stiu fix in ce ordine.
Am avut norocul sa reperez rapid un tanar fotograf adevarat, canonist, dar pt mine chestia cu Canon vs Nikon e ca aia cu oul si gaina, intre cele doua clar e mai bun Leika, fiindca e singurul aparat capabil sa faca fotografii, sa latre si sa zboare in spatiu in acelasi timp.:na, sa bata asta Canon sau Nikon, daca pot!
Printre primele lucruri pe care le-am invatat de la Fery au fost colaborarea cu omul pe care il fotografiezi si faptul ca nu-i bagi blitzul in ochi de la mai putin de 2m, daca nu cumva chiar ai ceva cu persoana respectiva. Prima chestiune la un botez e ca nimeni, dar nimeni, nu va colabora cu tine. Normal, altminteri, au si oamenii alta treaba. A doua chestiune: nimeni nu e la 2m, toti sunt mult mai aproape. Morala: copilului mic i se vara fara mila si remuscari blitzul in ochi! Partea buna: la inceput dormea dus, nepasandu-i de noi. Lucrurile nu s-au desfasurat prea diferit nici cand a deschis ochisorii: de plans, va plange oricum, cu sau fara fotografi in jur. Maini feminine dibace au rezolvat problema plansului.
Am vazut ca amicul canonist nu are scrupule cu a blitzui si in ochii oamenilor din apropiere, drept pt care mi-am zis ca oricum nu ma pot lovi prea rau (cat de tare poti fi, daca nu mai vezi?), si-apoi, la nevoie, Nikon D 300s e o arma teribila, daca rasucesti cu talent cureaua (recomand insa un teleobiectiv, e mai inspaimantator cu el). Pe scurt: am inceput a mitralia oameni cu blitzul, fara sa mai am remuscari. Directia principala de atac era nefericita nasa, ce sa-i fac, ea tinea obiectul muncii noastre in brate.
Prietenul meu de ocazie compensa faptul ca uneori lumea ne bloca unghiurile ridicand pur si simplu aparatul, punandu-l pe directie si...foc! Am dedus din asta doua lucruri: a) trebuie sa fi fost fotografii facute pe program (si eu am facut la fel, recunosc) si obiectiv cu stabilizare de imagine.Pe blitzul extern, inclinat la aproximativ 45 de grade fata de aparat, avea montat, ca un fel de oglinda, o bucata de plastic alb, astfel incat aceasta reusea sa reflecte o parte din lumina.
Alt aspect: ca fotograf, trebuie sa nu ai scrupule in a-ti crea un unghi favorabil, altfel ratezi tot. Bun, nu am dat chiar din coate, dar a trebuit cumva sa ma strecor printre oameni, chiar si printre cei care vroiau sa faca fotografii. Am fost usor yoghin, lucru normal cand trebuie sa incerci un minim de fotografiere pe sub vreo 2 obiective si alte 3 camere de filmat ale unor oamein care vor acelais lucru ca si tine.
Mare năcaz e cu detaliile in alb si negru. Am bagat la cap ca, la nunta, trebuie sa vezi materialitatea atat pe costumul negru ca de doliu al mirelui (care stie el ce stie, de poarta negru), cat si pe rochia alba, plina de veselie a miresei (care inca nu stie, dar o sa afle).Trebuie, fireste, sa faci multe fotografii pentru a putea alege si e necesar sa incerci sa aplici cat mai multe din regulile invatate la curs sau din carti.
As putea scrie mult mai mult, dar nu vreau sa plictisesc. Experienta insa se cerea redata si prin cuvinte, mai ales ca intai va trebui sa obtin aprobarea ca sa postez fotografii.
Am inteles ca e mult, infinit mai greu, cand tu esti cel care tine aparatul. Si zambetul condescendent mi-a disparut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu