Imponderabil Erau primele zile ale verii și parcul era încă destul de gol. Acolo există un loc în care nu pătrunde ceea ce se numește în mod normal realitate, adică aia despre care se vorbește la știri sau despre care s-ar putea bârfi. Nu este o știri zborul unui bondar și e greu să bârfești o petală de trandafir prinsă într-o plasă de păianjen. Un gând: parcul e locul în care nimic nu e bătut în cuie. Nici măcar băncile. Nici măcar durerile de șale ale bătrânilor sau zâmbetele copiilor. Parcul, de fapt, este un emulator imperfect al unor păduri. Acum câteva secole, pe aici era pădure și, când vezi câte o groapă în asfalt, îți dai seama ce câmp ascundem, de fapt. Nu spun că e rău, nu sunt vreun antiprogresist care plânge după scorburi și peșteri. În mijlocul acestui mic loc liniștit era ea. Întotdeauna există o ea. Arhetipală. Adică, pe scurt, coborâse acolo de undeva de prin imaginația mea. La drept vorbind, femeile arhetipale nu-s neapărat prințese, actrițe, modele sau cântărețe, do
Postări populare de pe acest blog
Floare de iris. Olympus EPL3 cu obiectivul de 45mm f1.8
De ce fac fotografii?
Buna, Nu stiu daca vreodata voi fi un fotograf in adevaratul sens al cuvantului. Stiu doar ca, inainte sa descopar fotografia, lumea era gri, urata si murdara, suprapopulata de fiinte egoiste si fara vreun sens. Sarisera prea repede gardul dinspre gradina Raiului incoace....sau asa-ceva. De cand am descoperit -recent- fotografia ca pe o arta, fiecare detaliu al acestei lumi mi se pare extraordinar. Nu mai vad lucruri, ci lumini, umbre, unghiuri, iar locurile pe langa care treceam fara sa-mi pese sunt acum absolut minunate. E soare? Excelent! Ploua? Superb! Ninge? Extraordinar! Toate sunt oportunitati sa descopar lumea, asemeni unui copil care abia invata ce sunt obiectele din jurul lui folosindu-si toate simturile. Nu stiu daca vreodata voi fi un fotograf, in adevaratul sens al cuvantului. Dar, de cand am inceput sa ma ocup de asta, pur si simplu, am inteles doua lucruri. Primul dintre ele e acela ca, pana acum, ochii mei au fost aproape complet inchisi. Al doilea este ca toate cate me
Ti-a iesit foarte bine. De ce esti atat de critic fata de tinei nsuti? Lasa-i pe altii "sa-ti faca critica" si mergi inainte. Raluca Ioana Agasanu, grupa 101, http://ralucaagasanu.blogspot.com.
RăspundețiȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergereVad fotografiile unor artisti, al unor ameni talentati si nu vorbesc de numel;e mari, doar de pasionati. Dupa ce le vad, ale mele imi par, toate, maculatura. O fi asa, n-o fi...habar n-am, dar am hotarat ca voi merge inainte.
Multumesc inca o data!
Razvan
"Fotografie facuta pe cand eram cu mult mai batran si mai urat...." cineva n-a prins ideea, tu te-ai deprimat si ai inceput sa crezi ce spune cineva-ul! Realitatea e alta, si tu o stii: fotografiile si cuvintele tale sunt foarte sensibile. Un fan ai sigur ... o cana cu cirese!
RăspundețiȘtergereCe te-a facut sa intineresti? Noul tau aparat foto sau cunostintele de foto acumulate intre timp?
RăspundețiȘtergereVa dau cuvantul meu de onoare ca nu ma asteptam sa bage cineva in seama autoportretul asta, a fost facut realmente in joaca!E facut in niste secunde, mai curand cu tupeu aproape politic decat cu vreo aplecare spre arta fotografica.
RăspundețiȘtergereCat despre intinerire, cred ca e o medie: mental sunt copil, spiritual sunt tanar, dupa buletin undeva intre mai multe varste, iar dupa sedentarism si bombaneala sunt batran.:)
Multumesc inca o data!
Razvan