Imponderabil Erau primele zile ale verii și parcul era încă destul de gol. Acolo există un loc în care nu pătrunde ceea ce se numește în mod normal realitate, adică aia despre care se vorbește la știri sau despre care s-ar putea bârfi. Nu este o știri zborul unui bondar și e greu să bârfești o petală de trandafir prinsă într-o plasă de păianjen. Un gând: parcul e locul în care nimic nu e bătut în cuie. Nici măcar băncile. Nici măcar durerile de șale ale bătrânilor sau zâmbetele copiilor. Parcul, de fapt, este un emulator imperfect al unor păduri. Acum câteva secole, pe aici era pădure și, când vezi câte o groapă în asfalt, îți dai seama ce câmp ascundem, de fapt. Nu spun că e rău, nu sunt vreun antiprogresist care plânge după scorburi și peșteri. În mijlocul acestui mic loc liniștit era ea. Întotdeauna există o ea. Arhetipală. Adică, pe scurt, coborâse acolo de undeva de prin imaginația mea. La drept vorbind, femeile arhetipale nu-s neapărat prințese, actrițe, modele sau cântărețe, do
Postări populare de pe acest blog
De ce fac fotografii?
Buna, Nu stiu daca vreodata voi fi un fotograf in adevaratul sens al cuvantului. Stiu doar ca, inainte sa descopar fotografia, lumea era gri, urata si murdara, suprapopulata de fiinte egoiste si fara vreun sens. Sarisera prea repede gardul dinspre gradina Raiului incoace....sau asa-ceva. De cand am descoperit -recent- fotografia ca pe o arta, fiecare detaliu al acestei lumi mi se pare extraordinar. Nu mai vad lucruri, ci lumini, umbre, unghiuri, iar locurile pe langa care treceam fara sa-mi pese sunt acum absolut minunate. E soare? Excelent! Ploua? Superb! Ninge? Extraordinar! Toate sunt oportunitati sa descopar lumea, asemeni unui copil care abia invata ce sunt obiectele din jurul lui folosindu-si toate simturile. Nu stiu daca vreodata voi fi un fotograf, in adevaratul sens al cuvantului. Dar, de cand am inceput sa ma ocup de asta, pur si simplu, am inteles doua lucruri. Primul dintre ele e acela ca, pana acum, ochii mei au fost aproape complet inchisi. Al doilea este ca toate cate me
Excelenta ideea de a te ascunde in desen. Excelenta. Eu am aflat de photoscape abia aseara si am fost fascinata de el nu mai vazand tutorialul pe video youtube. Cred ca esenta temei a fost alta: transcenderea aspectului fizic pentru a arata ceea ce porti in suflet. La mine negarea s-a manifestat altfel: mi-am pus masca, o masca ca la teatru nu pentru ca imi place sa fotografiez actori interpretand un rol, ci pentru a-mi ascunde durerea ca inca ma aflu in Romania, cand ar fi trebuit sa ma aflu ACASA, acasa intre oameni calzi, in alta tara, cu o clima mai calda. In seara aceasta imi voi dezvalui lumea, lumea mea calda, pe blog, dupa ce ma voi intoarce de la expozitie. Raluca Ioana Agasanu, http: ralucaagasanu.blogspot.com
RăspundețiȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergereExact asta am si incercat sa fac, sa arat ceva din sufletul meu, nu sa demonstrez ca am aparat cu 'jde megapixeli si ce mare fotomodel sunt eu. Singura intrebare fara raspuns: m-am ascuns in desen sau dimpotriva?:)
Multumesc frumos,
Razvan
nu stiu ce sa zic
RăspundețiȘtergerefiecare vede in felul lui
eu nu as fi utilizat acest filtru
Si eu am avut mari dileme.Insa am vrut sa fac altceva, sa creez o fotografie doar din sugestie, din lumina, nu una clasica.
RăspundețiȘtergereInca nu mi-e deloc clar daca am reusit sa fac asta sau doar am stricat o fotografie si atat.